3 bilete catre desteptare

Esti constiinta. Cand aveti senzatia lui „eu”,”eu sunt” este o dovada ca „eu exist”.
Unii se refera la ceasta stare de „eu sunt” ca la starea divina prezenta in orice forma, sentimentul fiintei, al existentei. Iar acest sentiment cand spui „EU” denota constiinta, este constiinta. Insa indata ce constiinta se manifesta, se si ataseaza de corp, identificandu-se cu corpul, „eu sunt corpul”. Pana la un momentdat in copilarie acest sentiment nu era asa de natural. Era o constiinta acolo, dar nu spunea „eu sunt corpul”. Poate ca in acel corp de copil mic constiinta a vrut sa ia o esarfa, sa zicem, dar nu reusea sa determine corpul sa apuce acel lucru….atunci nu simtea „eu sunt corpul”. Dar pe masura ce priceperea a crescut si am invatat sa „operam masinaria” a aparut si identificarea „eu sunt acest corp”. Lucru care trebuie sa se intample. Buddha, Isus, Mohamed, toti au avut aceasta conditionare…convingerea ca „sunt asta”… voi „sunteti asta”. Iar aceasta convingere „eu sunt acest corp”, a fost urmata de „eu sunt baiat” sau „eu sunt fata”, urmata de „eu sunt musulman”, „eu sunt crestin”, „eu sunt englez”, („eu sunt roman”) sau orice altceva poate creste din acea identitate de baza „eu sunt acest corp”….apoi toate conceptele pot fi turnate peste acesta radacina, aceasta baza. Este un amestec, un mix de constiinta, forta vietii si conditionari. Toate acestea impreuna au creat cumva o senzatie de persoana individuala. Si, aceasta persoana exista din constiinta si din forta vietii ….sunt una si aceeasi de fapt. Am dat un exemplu al unei antene de masina sau tv, cele telescopice ….este o singura unitate, sa zicem ca este totalitatea…cand apare prima extensie, apare senzatia de „eu sunt”, la a2a extensie apare „eu sunt corpul”, apare individualitatea, mai tragi, din nou si din nou si apare o lume intreaga de concepte. Din care parte a acestei extensii functionezi tu. Din orice parte ai functiona esti in continuare totalitatea. Extensia este acolo unde este mintea ta. Daca esti conditionat sa crezi ” eu sunt acest corp”, atunci vei functiona la nivelul „eu sunt acest corp” asta este reperul tau, orientarea ta… Spiritualitatea te ajuta sa impingi extensiile in spate, atentia inapoi, pana realizezi ca esti totalitatea, fiinta originala si apoi sa te bucuri de formele de expresie, de hainele si uniformele fiintei….e ok.

• Mooji

Aminteste-ti ca ceea ce experimentezi …ce vezi in afara, in fata ta este de fapt doar o senzatie in capul tau.
Tot ce vezi este o conversie a cuantelor (cele mai mici posibile particule de materie) din lumea exterioara, intr-o oarecare forma in creierul tau. Creierul tau care este la randul lui este ceva in lumea externa. Cand este (imaginea) in creierul tau, spui ca vezi in termenii creierului tau. Este oare cineva in creierul tau, care sta asa pe spate si se uita, spunand: „uite ce poza draguta”…Daca intelegeti asta este minunat…centrii optici sunt situati in partea din spate a creierului. Nu sunt doar aici (in fata, ochii) daca erau doar aici, ti-ai mai putea imagina ca cineva ar putea fi in cap si face filme si poze. 🙂 dar sunt in spate. Nu este cineva nici in mijloc care s-ar putea intoarce sa priveasca in spatele creierului, ca in pestera lui Platon, sa vada ce este in fata…
Ideea este ca senzatia propriei existente si senzatia existentei celorlati este același lucru. Si este reciproc intre noi toti. Suntem cu totii conceptia/ perceptia celorlaltor oameni si a celorlalte lucruri… perceptii ale perceptiilor… vederi ale vederilor…conceptii ale conceptiilor …asa ca nu trebuie sa introduci problema despre cum cel ce stie, stie, despre ce impact are lumea asupra subiectului cunoscut, astfel incat sa fie constient de ea. Nu exista o astfel de oglinda sau camera de filmat. Gandul fiecaruia este atat de influentat de metaforele pe care o foloseste, iar aceste metafore pot introduce complicatii care nu sunt necesare.
Da-ti seama ca, de ce esti constient in sensul experientei senzoriale, ganduri interne, sentimente interne, asta este ceea ce esti. Krishnamurti explica frumos cand spune ca in spatele curgerii gandurilor nu este un ganditor. Spune ca tu creezi ganditorul, creezi un gand despre un ganditor care s-ar afla in spatele gandurilor intr-un moment de insecuritate cand vrei sa te retragi. Insa, exista doar un curgere a ceea ce putem numi o experienta luminoasa…si poti inlocui cuvantul luminoasa cu constiinta.
Deci, inca o data, capetele voastre, sistemele voastre nervoase, corpurile voastre, nu le experimentezi ca ceva ce intalneste mediul exterior, cu toti suntem mediul extern. Mai degraba, ochii, simturile, corpurile, etc sunt puncte puse de mediul extern ca si totalitate, prin care simte tot ce este in jur, ca niste peri sensibili, ca un arici de mare cu tepii iesind, si toti suntrm unul dintre acei tepi sau peri (constienti de propria lor existenta.)
…
Esti apertura prin care universul se se priveste si se exploreaza pe sine.

• Alan W. Watts

Intr-o adevarata trezire, desteptare, se realizeaza foarte clar ca pana si desteptarea insasi nu este personala. Spiritul universal, Mintea universala, Constiinta este cea care se trezeste ca sa se descopere pe sine. In locul trezirii EU-ului, mai degraba ceea ce suntem se trezeste din „EU”. In trezire (la cunoasterea adevaratei naturi si depasirea iluziei eului) ce ni se descopera este ca nu suntem un lucru, nici o persoana, nici macar o entitate. Ceea ce suntem este ce se manifesta in toate lucrurile, ca toate experientele, ca toate personalitatile. Suntem ceea ce viseaza toata lumea in existenta. Trezirea spirituala descopera ca ceea ce este de negrait, este de fapt ceea ce suntem.
― Adyashanti

Maya & Brahman

Poveste originata in India despre creatie, dar mai ales despre adevarata natura umana.

Este o veche poveste in India despre zeul Brahman care era singur. Nimic nu exista in afara lui si era foarte plictisit. Brahman se gandi ca ar fi o idee buna sa joace un joc, dar nu era nimini care ar fi putut sa se joace cu el. Asa ca a creat-o pe frumoasa zeita Maya, doar pentru a se distra. Acum, ca Maya exista si Brahman ii spuse de ce a fost creata, ea zise: „Bine, hai sa jucam cel mai minunat joc, dar sa faci exact ce iti spun”. Brahman a fost de acord si urmand instructiunile Mayei, a creat intreg universul cu luna, soarele, stelelele, planetele si tot ce exista. A creat viata pe pamanat cu oceane paduri, plante animale, atmosferra, tot.
Maya zise, „Cat de frumoasa este aceasta lume a iluziilor pe care ai creat-o. Acum, te rog, sa creezi un animal care sa fie atat de inteligent si constient incat sa aprecieze intreaga ta creatie”
In cele din urma Brahman a creat oamenii si dupa ce a termiant creatia, o intreba pe Maya: „Cand va incepe jocul?”

• „Vom incepe chiar acum”, spuse Maya.
  Lua trupul lui Brahman si il taie in mii si mii de bucatii mici, foarte mici. Puse cate o bucata in fiecare om si zise:
• „Acum incepe jocul! Te voi face sa uiti cine esti, iar tu vei incerca sa te regasesti”
  Maya a creat Visul si, chiar pana in ziua de astazi, Brahman incearca sa sa isi aminteasca cine este. Cand te vei trezi din Vis, vei deveni Brahman din nou si iti vei recapata divinitatea.

We are the Universe experiencing itself trough infinite points of view

Conform filozofiei Advaita, această lume în care trăim, spațiu și timp, este o proiecție a conștiinței tale, a conștientizării tale. De fapt, mintea ta, gândurile tale, precum și atributele tale fizice sunt doar o proiecție a acestei conștiințe în starea de veghe. Advaita Vedanta numește această proiecție Maya. Maya creează o aparentă multiplicitate într-un univers în care doar Brahman există cu adevărat.

Adevărata semnificație a Mayei în sanscrită este iluzie sau amăgire. Advaita Vedanta folosește acest termen pentru a scoate la iveală ideea conform căreia ceea ce simțim ca fiind real nu este realitatea completă.„Lumea nu are existență” înseamnă cu adevărat „Lumea nu are existență-absolută”. Există doar în raport cu mintea noastră. Este perceputa de noi prin cele cinci simțuri. Este un amestec de existență și inexistență. Aceasta este Maya. Este proiecția sau manifestarea Infinitului prin mințile noastre finite.

Tot ceea ce are formă, tot ceea ce evocă o idee, un concept în mintea ta, este în Maya, pentru că tot ceea ce este legat de legile timpului, spațiului și cauzalității, se află în Maya. Și asta include filosofia Vedanta, filozofii, totul. Întindeți-vă imaginația cât de mult puteți, ridicati ideile din ce în ce mai sus, numiți imaginatia infinită sau cu orice alt nume doriți sa folositi, chiar și această idee se află în această Maya. Nu poate fi altfel, iar întreaga cunoaștere umană este o generalizare a acestei Maya, încercând să o cunoască așa cum este cu adevărat.

De fapt, înțelegerea oricărui sistem din interiorul sistemului nu este posibilă – atât fizic, cât și matematic.
În esență, ideea se rezumă la faptul că, pentru a înțelege pe deplin un sistem, nu poți fi în acel sistem – trebuie să fii în afara lui.
Maya se disipa, iluzia dispare prin cunoastere si constientizare.
Maya poate fi „ireală” dintr-un punct de vedere mai amplu, dar din interiorul Maya lucrurile sunt foarte reale. Deci, dacă vrei să „profiți” de faptul că totul în jurul tău este Maya și poți face ce vrei, trebuie să evoluezi dincolo de Maya. Dar atunci de ce vei „profita”, când realizezi iluzia însăși?

O întrebare evidentă ar fi: ce există dincolo de Maya? Advaita spune că un „Absolut” este realitatea adevarata, fundamentala. Maya este doar manifestarea acestui Absolut și acest Absolut este conștiința pură, conștientizarea pură. Această conștientizare absolută nu se limitează la niciun individ – este conștientizarea absolută colectivă. Această realitate absolută, total impersonală, ultimă este Brahman.

Tu nu ești gândurile, sentimentele sau emoțiile tale (2)

„Lasa usa din fata si din spate deschise.
Lasa gandurile sa vina si sa plece.
Numai nu le servi ceai.” – Shunryu Suzuki

Chiar si oamenii nefericiti sunt capabili sa simta pacea si calmul interior chiar de prima data cand incearca meditatia.
Oare de ce? Pentru ca, orice ti-ar spune mintea, pacea este adevarata ta natura. Este mereu prezenta in tine, insa de cele mai multe ori esti prea absorbit in activitatea mintii ca sa remarci asta. Pacea ta este ascunsa in fata ochilor ca un ecran la cinema. Inainte de a incepe filmul, ecranul este vizibil. Ulterior, esti prins in actiunea filmului si nu mai realizezi ca exista. Nu placa de acolo, insa pur si simplu nu il observi cat timp ruleaza filmul.
In acelasi fel, fundalul starii de calm si pace este prezent in tine tot timpul, dar atentia este atrasa de imaginile colorate in miscare ale gandurilor, sentimentelor, emotiilor care vin si pleaca constant.
Meditatia e doar o tehnica care te ajuta sa iti ancorezi atentia in prezent, in „acum” si sa vezi mai clar ce esti si ce nu esti. Nu e nevoie sa cauti pacea. Nu trebuie sa repari sau sa schimbi ceva.
Sunt doua locuri unde atentia ta poate fi. Poti fi in prezent, aici sau poti sa fi printre ganduri.
Pacea este o consecinta naturala a trairii in prezent.
Orice ti-ar spune mintea, nu este nici o distanta intre tine si pacea interioara (se tot spune interioara, insa nu poate doar interioara) Nu poti sa ai pace interioara si sa te porti ca un punker rezvratit). Nu exista nici o distanta intre tine si iubire, fericire, impacare, calm.
Pacea este mereu prezenta in tine, chiar daca nu o simti acum. E acolo.
Nefericirea exista doar sub forma gandului. Cand esti complet atent la momentul prezent, gandirea inceteaza si in absenta gandurilor ramane pacea.
Bineinteles ca majoritatea va relua iarasi povestea lor nefericita, imediat ce au incetata meditatia, dar oricum, nu e minunat ca au reusit chiar si pentru moment sa fie „in pace”.
Cu exercitiu poti medita mai eficient si cel mai important iti poti schimba felul in care gandesti si te raportezi la lume si evenimente.

Pacea ca o emotie vs Pacea care esti

Lumea e asa de „cu susul in jos” incat vorbim despre pace, in mod obisnuit, ca despre o stare trecatoare, pe care o ai si o pierzi printre degete.
Cei neobisnuiti sa ia in serios „pacea” si sunt pierduti in jocul lumii, au impresia ca „pacea interioara” poate fi obtinuta greu sau e o baliverna de ametiti care nu vor sa faca ceva concret cu viata lor.
Adevarul este ca pacea e doar linistea care ramane cand se potoleste furtuna gandurilor. E in tine, asteptand sa incerci sa o simti. Nu e mambo-jambo ocult. Nu e vorba goala. E in tine.
Oricat de agitat esti. Indiferent de starea nasoala in care poate esti sau crezi ca esti, ai experimentat-o deja de mai multe ori decat crezi. Nu ai stiut ce e sau cum trebuie sa se simta dar ai descoperit-o in tine. E atat de simpla, evidenta si familiara incat ai trecut-o cu vederea exact cum facem cu ecranul de la cinema.
Ne asteptam sa fie o treaba grozava si inaccesibila, dar raspunsul este foarte simplu.

“Nu fii doar un om pasnic. Fii pacea insasi” — Papaji

• Accepta-te neconditionat
• Nu fii mereu in defensiva/ tensiune la tot de aduce viata
• Potoleste furtuna de ganduri
• Redu din sirul lung de chestii care pot merge naspa
• Fii constient de prezent
• Petrece mai mult timp in natura
• Incearca sa ai o viata cat mai simpla,
• Nu te grabi
• Fii constient de ce faci, de ce e in jurul tau
• Priveste partea buna in lucruri, intamplari si oameni
• Mediteaza cateva minute zilnic
• Calmeaza-ti mintea
• Priveste toti oameni ca si cum ar fi variante ale tale

Cu toate astea, nu vom fi complet in pace pana cand nu vom descoperi si ne vom reconecta cu sinele autentic, cu izvorul linistei dinnauntru.

Pacea vine, nu din producerea unor ganduri frumoase, ci din realizarea faptului ca sunt simpli vizitatori care intra in atentia ta constienta, stau o vreme si apoi pleaca, ca niste oaspeti.

„Casa de oaspeti

Această fiinţa umană este o casă de oaspeţi:
În fiecare dimineaţă, un nou venit.
O bucurie, o întristare, o josnicie,
O priză de conştiintţă trecătoare, toate apar
Precum un oaspete neaşteptat.

Întâmpină-i şi bucura-i pe toţi!
Chiar dacă sunt un grup de regrete,
Ce-ţi zguduie violent casa golită de mobilă.
Totuşi, tratează onorabil fiecare oaspete.
El te poate conduce spre o nouă încântare.
Gândul întunecat, ruşinea, răutatea,
Întâmpină-le la uşă râzând,
Şi invită-le înăuntru.

Fii recunoscător oricărui oaspete ce vine,
Căci fiecare a fost trimis
Ca un ghid de dincolo”
Rumi

Esti Casa de Oaspeti. Impacarea, agitatia, bucuria, tristetea, fericirea, disperarea, toti sunt oaspeti care apar la usa neinvitati. Nu inchide usa pentru ca o vor forta. Nu ii distra pentru ca vor seca de energie si vor ocupa timpul.

Daca ii lasi in pace, nu au putere sa te afecteze.
Cheia pentru o viata linistita este sa nu incerci sa rezisti, sa schimbi sau sa repari gandurile (apar singure din senin, dincolo de contolul oricui), ci sa schimbi felul in care percepi si reactionezi la ce se intampla. Daca nu te identifici cu ele, daca renunti sa crezi ca sunt „tu”, gandurile, sentimentele si emotiile nu te vor afecta (cel putin nu asa de mult).

Masca lui Ego

Ego-ul, interfata esentei, a constiintei, vrea sa palavrageasca cu alti ego. In acest scop exista. Asa ca isi formeaza fete, masti, interlocutori, idoli. Nebunia e ca ne confundam cu masca. Uitam ca o purtam. Eu-ul superior, atunci cand va fi descoperit si recunoscut, iti arata ca toate sunt manifestari ale aceleiasi energii, ca valurile oceanului. Orice val e insasi oceanul, nu parte izolata. Frunzele sunt copacul insusi, nu elemente izolate. Cunoasterea universului interior, nu e personala, e ca un somn dulce, ca si cum un cub de gheata s-ar topi in apa din care a fost facut. Cubul de gheata se uneste cu apa pentru ca asta si este, doar apa. O vreme a fost intr-o alta forma, s-a identificat cu o forma, s-a crezut cub de gheata, dar el era de fapt apa. Asa suntem si noi. 🙂
Cubul de gheata devine apa care era dintotdeauna, nu dispare, se contopeste, revine „acasa”. Cubul nu mai are identitate, nu mai are nevoie de ea, isi leapada masca. Universul se priveste prin ochii nostri si isi imbogateste experienta la nesfarsit. “You are an aperture through which the universe is looking at and exploring itself.” A. Watts

Identitatea dispare spre infinit. E ca o gaura neagra, cu cat ajungi mai aproape, incepi sa dispari devenind parte din ea.