Frica, mama supravietuirii si unealta subjugarii

Frica este o emotie umana primara, naturala si puternica. Implica un raspuns biochimic universal si mai ales un puternic raspuns emotional. Frica ne avertizeaza asupra unui potential pericol care ne poate rani fizic sau psihic.
Frica e un mecanism mental de supravietuire. Asta e rolul ei: sa nu cumva sa faci o tampenie care sa iti incheie viata sau sa te faca sa suferi. De fapt asta face mintea: functioneaza, in principal, pentru supravietuire si perpetuarea speciei.
Toate bune si frumoase, dragut din partea ei, insa realitatea fricii nu este niciodata simpla. O frica exersata intens poate parea foarte reala si amenintatoare. Ceea ce face treaba fricii extrem de complicata, o poate face si simpla. Mintea se poate exersa ca un muschi, cu speranta unei administrari mai eficiente a emotiilor. Ce poate face cineva ca sa-si administreze emotiile? Nu iti poti impune sa simti o emotie, insa poti sa repeti trucuri mentale pentru a reusi sa treci peste un anumit moment: de anxietate, sa zicem, mai usor. Si aici sunt doua scoli. Una invaziva, psihologica care ne invata cum sa dresam mintea sa raspunda la emotii. Si cealalta, neinvaziva, de natura mistica, care ne ajuta sa intelegem ca emotiile nu sunt ale noaste, pentru ca noi nu existam. Ce usurare! Well, se spune ca cel putin egoul este creat de minte si drept urmare este o iluzie necesara existentei in aceasta forma, in aceasta realitate. Dar trebuie sa fim constienti de faptul ca este un construct, o iluzie, deci nu e real, nu exista. Ceea ce exista este constiinta care poate observa eul. Constiinta este si informatie si energie.
In fine, mambo jambo, bla, bla, bla, ar zice unii. Merita un gand.
Corpul iti reactioneaza cand iti este frica. Mintea reactioneaza la ce pateste corpul, iar corpul reactioneaza la ce pateste mintea. Asadar, ce suntem? Un sandvis vorbitor facut din 2 felii cu ceva la mijloc? Corpul este o colectie de componente? Mintea e o colectie de aplicatii software?
Raspunsul este si da si nu. Suntem mai degraba ca laptele cu cacao, un Laptacao. Pentru ca suntem cu adevarat un intreg. Sunt corpul meu, sunt mintea mea, sunt spiritul meu, constiinta mea, sunt eu-ul meu, sunt tot ce cred ca e componenta in realitatea pe care o traiesc acum. Sunt o masina de simtit viata, insa viata nu e a mea. Nu o pot poseda. Sunt constient de ea. Corpul sunt eu, chiar daca e trecator. Mintea sunt eu cu toate procesele voluntare si involuntare. Emotiile sunt eu cu toate partile frumoase si intunecate.

Poti sa-ti imaginezi ar fi daca nu te-ai fi nascut cu frica? Ai face tot felul de nebunii: ai sari de pe acoperisuri, ai intra in cusca leilor, poate ai merge pe contrasesns pe autostrada sau poate ai face skydiving fara parasuta. Din fericire, de dragul perpetuarii speciei, suntem toti inzestrati cu emotia numita frica.
Ca sa intelegem mai bine frica, este bine sa o privim ca pe o alarma interna gata sa declanseze cand intalnesti pericole cu scopul de a te tine protejat.

Sa luam urmatorul exemplu: Iti plimbi cainele pe afara si auzi un sunet puternic in spate. Tresari si te uiti in jur sa vezi de unde ar fi putut veni. Era doar o masina cu evacuarea defecta si realizezi ca esti in afara oricarui pericol. Daca ai fi vazut o persoana cu o pusca in mana, ai intra natural in starea de „fugi sau lupta” si ai gasi solutii sa te protejezi pe tine si pe caine. Aceasta reactie ar fi normala.

Nu esti nebun. Este vorba doar despre sistemul tau nervos care te ajuta sa supravietuiesti.

Odata ce intelegi ca reactia nu este sub controlul tau, poti face ceva sa decuplezi frica si emotia ta la pericol. Te poti obisnui sa acorzi atentie senzatiilor din corp, emotiilor simtie, reactiilor avute si locului in care esti si sa incerci sa identifici ce anume ti-a provocat frica.

Accepti ca esti tot si lucrurile devin mai putin straine sau amenintatoare.
„Bun, bun, dar nu spuneai ca nu esti emotiile tale, gandurile tale, corpul tau, intr-un articol anterior?”, ai putea spune. Ba da, asa este. Esti tot ceea ce crezi ca esti, pentru ca jocul vietii trebuie sa fie convingator, real, altfel nu l-ai juca. Lucrurile sunt si nu sunt ce par a fi. Fundamental nu esti corpul tau, nu esti mintea ta, nu esti eul tau, nu esti spiritul tau, nu esti viata ta, pentru ca nu controlezi voluntar nimic din toate astea. Fundamental, nu existi. Esti doar un martor care primeste un loc, intr-un joc. Esti doar o idee, o constentizare a acestei forme. In rest, totul e jocul nesfarsit de divers si misterios al universului.

Cand incepi sa studiezi existenta, te pierzi intr-un infinit de posibilitati, variante si puncte de vedere. Cu toate astea, mintea e facuta sa inteleaga si sa catalogheze. Asa ca, mintea catalogheaza, sorteaza si isi imagineaza o multime de notiuni. Imaginarea lumii conform unor notiuni limitata de un limbaj, conduce insesizabil la departarea flagranta de realitate. Cand folosim cuvinte pentru lucruri concrete, este simplu. Intelegem clar despre ce este vorba. Desi, nu putem intelege decat partial si simbolic ce este cu adevarat un copac, de exemplu. Mintea a catalogat, imaginea unui copac: trunchi, ramuri, frunze, eventual, flori. Cand spunem copac, invocam aceasta imagine stocata si ne multumim cu faptul ca stim prea bine ce este. Cu toate astea, un copac este mult mai mult de atat: copacul este o vietuitoare care respira, se hraneste, comunica, creaza un ecosistem pentru vietuitoare mici, polen albinelor, are, fructe, seminte, trece prin cicluri de crestere si hibernare, etc. Limbajul nu poate cuprinde toate acestea in mod eficient pentru vorbire, ci trebuie sa foloseasca niste conventii mult simplificate. Limbajul, in sine, este o metoda de comunicare a informatiilor, idei cu un nivel extrem de sarac al imaginii adevaratei realitati. Cu toate acestea, ne-am obisnuit sa intelegem realitatea prin cuvinte, notiuni, definitii. Ne place sa definim lucruri cu ajutorul unui limbaj restrictiv si suntem multumiti ca invatam ce defineste, imaginand o realitate lingvistica.

Ce legatura are limbajul cu frica?
Acum, mai mult ca niciodata, informatia este transmisa cu usurinta in cantitati imense in diferite formate, diferite genuri, categorii. In era digitalului si a internetului, in special prin VR, putem avea experiente diverse, fara sa plecam de acasa. Lucru extraordinar, de altfel. Chiar este. Informatia foloseste un limbaj. Fie ca este codul binar, fie ca sunt cuvinte ale unei limbi, informatia este transmisa intr-un anumit fel. Schimbul de informatie este primordial pentru viata. Informatia genetica detine alt mecanism de stocare si transmitere a informatiei prin moleculele ADN. Informatia sta la baza existentei.

Suntem supra-stimulati de cantitatea enorma continut informational de toate felurile si este de datoria fiecaruia sa discearna ce e bun si ce nu; ce ii face bine/ii foloseste sau nu.
Acum, nu numai stirile de la ora 5 ne inspaimanta. Acum sunt zeci, sute de surse de informare cu agenda sau fara, cu informatii corecte sau mai putin. Acum este minunat ca poti afla un lucru de la o persoana din celalalt capat al tarii, sau al lumii. Dar, pe de alta parte jungla informatiilor, a opiniilor, comenturilor, postarilor, ne poate induce in eroare daca nu obisnuim sa verificam veridicitatea informatiilor. Mai mult, procesarea compulsiva a informatiilor, vezi social media, ne poate imprastia atentia pana nu mai e capabila sa se concentreze atent.
Manipularea maselor prin informari, zvonuri, stiri, cuvinte cheie care sa declanseze isterie, nesiguranta, frica, acest tip de abordare este folosit cu succes de multa vreme. De fapt, este o normalitate prin care populatia a fost dresata sa reactioneze programat de generatii.
Limbajul transmite incearca sa transmita tot: informatii, sentimente, chiar realitatea. Asa a evoluat societatea: cu greu se poate spune despre ceva ca exista, daca nu este definit.
In aceasta idee, limbajul transmite si sustine frica, ca un furtun de transfuzie.
Frica este justificata adesea de nevoie de siguranta. Vrem sa fim safe, safety first…Ne este frica de durere si moarte, ne ferim de potentiale pericole ca sa fim safe. Suntem programati pentru supravietuire. E bine sa fii viu si sanatos, integru. Cu toate astea, prea multa siguranta, totusi, dauneaza grav trairii din plin a vietii.

Dusa prea departe, siguranta ucide placerea de a trai. Precautia, ingrijorarea, tensiunea, suferinta sunt vazute ca semne ca iti pasa si esti implicat in ce se intampla. In fapt, este o justificare pentru frici si ganduri care creaza realitati inexistente. Imi fac griji=imi pasa. Iubirea chiar, este demonstrata cu un considerabil nivel de ingrijorare, teama pentru bunastarea celuilalt.

Viata e un joc. Un joc continuu al transformarilor energetice, un dans cosmic din care incercam sa intelegem cate ceva. Cam ca niste avatare care trec prin aceleasi misiuni intr-un joc video. Care credeti ca e scopul unui joc video? Sa te bucuri de aventura, sa te simti bine. Iti ofera o experienta. Orice altceva este o iluzie in care crezi doar ca sa faci jocul mai convingator. Apoi, iesi din joc, inchei aventura, pentru ca apoi sa faci si altceva.

Nevoia exagerata de siguranta, poate scoate la suprafata frica. Frica are ca principala preocupare supravietuirea. Ca sa poti accepta o realitate inextricabila, dar atat de evidenta, este nevoie de multa disciplina si exercitiu.
Memento mori a fost practicat de multa vreme si este un obicei sanatos care te poate ajuta sa pui intr-o perspectiva mai normala lucrurile, viata, prioritatile, alegerile, actiunile…
Linistirea mintii, meditatia, detasarea, simtirea relaxarii profunde devine o preocupare de sanatate mentala prioritara pentru o viziune cat mai clara, neincetosata de furtunile grijilor a vietii.

Frica de moarte sau de boala, in special atunci cand este puternic promovata din diferite motive, pune presiune extrem de mare pe echilibrul psihic individului. Recenta pandemie a produs schimbari importante, in special, asupra psihicului oamenilor. Masele au reactionat din impuls la realitatile din China/Italia, iar mai apoi acea imagine initial formata a fost proiectata, intregului fenomen global, chiar daca situatia generala era mult mai buna. Teama pentru propria viata si a celor din jur a creat panica si oamenii s-au comportat irational. Ulterior au aparut statisticile produse destul de dubios si ratele de infectare ce dicteaza restrictiile. Frica poate fi cea care iti salveaza viata ca si mecanism insarcinat cu supravietuirea, dar este si cel mai mare dusman al unei vieti pline si deschise spre cunoastere. Boala exista, insa masurile sunt o anomalie impusa de niste oameni cu intentii indoielnice sau, cel putin, logica indoielnica. Solutiile reale ale autoritatilor nu exista decat pe hartie si in rapoarte masluite. In realitate, nu stim ce se intampla mai ceva ca in evul mediu. Nici-o masura a autoritatilor nu a rezolvat mai nimic pentru imbunatatirea situatiei de panica si restrictii. Simtiti ca vi s-a spus adevarul despre virus sau despre vaccin? Daca raspunsul este nu, incepeti sa puneti la indoiala ce spun autoritatile. Puneti la indoiala ce vi se impune! Cercetati, ganditi, traiti! Question authority! Question everything!

Bugetul corpului

Puterea cuvintelor iti afecteaza starea emotionala, dar si corpul

Noi oamenii suntem o specie sociala: traim in grupuri, avem grija unii de altii, construim civilizatii. Abilitatea noastra de a coopera a devenit un avantaj adaptiv major. Ne-a ajutat sa colonizam orice habitat de pe Pamant si sa prosperam in orice climat mai mult decat orice alt animal, cu exceptia bacteriilor.
Una dintre caracteristicile unei specii sociale, este aceea ca ne reglam bugetele corpurilor – felul in care creierele noastre administreaza resursele corpului zi cu zi. Bugetul corpului consta in felul in care creierul bugeteaza/administreaza energia din organism pentru a fi in parametrii buni si mai cu seama, in viata. Pentru a se asigura ca tine in echilibru acest buget, creierul anticipeaza nevoile corpului si incearca sa le satisfaca chiar inainte de a se ivi. Toata viata noastra, fara sa constientizam, facem depozite in administrarea resurselor corpului altora, dar si retrageri, iar ceilalti fac acealasi lucru cu tine. Treaba asta are avantaje si dezavantaje dar si implicatii profunde pentru felul in care ne traim viata.
Familia ta, prietenii si chiar strainii, contribuie la structura si felul in care functioneaza creierul tau.
Cum influenteaza oamenii din jurul tau felul de in care corpul administreaza energia si remodeleaza creierul adult?
Creierul face noi legaturi dupa fiecare experienta, printr-un proces numit plasticitate. Parti microscopice din neuron se schimba gradul in fiecare zi. Dentritele, ca niste crengi de copac, devin mai dese si conexiunea neurala asociata devine mai eficienta. Usor-usor creierul tau devine mai pregatit si agil pe masura de interactionezi cu altii.

Unele creiere sunt mai atente la oamenii din jurul lor, iar altii mai putin, dar cu totii avem pe cineva. In cele din urma familia, prietenii, vecinii si chiar strainii contrbuie la structura si functionarea creierului, ajutandu-l sa tina corpul intr-o stare buna.

Aceasta co-regulare are efecte masurabile. Cand esti cu cineva apropiat, respiratiile se pot sincroniza ca si bataile inimilor, fie ca sunteti intr-o conversatie obisnuita, fie ca polemizati intens. Acest fel de conexiune fizica se intampla intre copiii mici si cei care ii ingrijesc, terapeuti si clientii lor, chiar oamenii care sunt la un curs yoga sau canta intr-un cor.

Daca ridici vocea sau doar spranceana, poti afecta ce se intampla in corpurile altor oameni.

Ajustam acest „body budget” si prin alte actiuni. Daca ridici vocea sau doar spranceana, poti influenta ce se intampla in corpul celeilalte persoane, ca de exemplu: bataile inimii sau mixul de substante chimice care circula in organism. Daca persoana iubita este bolnava, ii poti usura suferinta doar printr-o tinere de mana.

Socializarea are tot felul de avantaje pentru noi oamenii, inclusiv faptul ca traim mai mult daca avem relatii apropiate cu altii. Studiile arata ca daca tu si partenera/ul tau simtiti ca realatia voastra este profunnda si sincera, intima si sunteti acolo unul pentru celalalt si viata pare mai frumoasa cand sunteti impreuna, amandoi aveti sanse mai mici sa va imbolnaviti. Daca sunteti deja bolnav, aveti sanse sa fiti mai bine cand sunteti impreuna. Aceste studii au fost realizate pe cupluri casatorite, insa rezultatele par sa fie relevante si pentru prietenii apropiate si pentru stapanii de animale de companie.
Pe de alta parte, ne imbolnavim si riscam sa murim mai devreme cand ne simtim singuri – posibil cu ceva ani in urma, conform datelor. Fara cineva care sa ne regleze „administrarea organismului”, purtam o extra-greutate. Ati pierdut pe cineva, fie prin despartire, fie moarte si ati simtit ca pierdeti o parte din voi? Ei bine, chiar ati pierdut-o. Ati pierdut o sursa de a va pastra sistemele organismului in echilibru.
Un dezavantaj surprinzator al acestei „administrari organice partajate” este impactul asupra empatiei. Cand empatizezi cu altii, creierul tau anticipeaza ce vor gandi, simti sau face. Cu cat sunt mai apropiate acele persoane pentru tine, cu atat mai eficient creierul tau anticipeaza trairile interioare. Tot procesul este foarte natural, ca si cum ai citi gandurile celuilalt.
Dar, exista si un revers. Cand oamenii nu sunt apropiati de tine, este mai greu sa empatizezi. Ai putea sa inveti mai multe despre acea persoana, sa faci un extra efort care se traduce int-un consum mai mare din bugetul corpului, lucru ce poate fi neplacut. Acest fapt poate fi motivul pentru care oamenii refuza sa empatizeze cu cei care arata diferitn sau cred in diverse alte lucruri. Intelegeera presupune efort. E metabolic costisitor pentru creierele noastre sa aiba de-a face cu lucruri care sunt greu de anticipat.
Un cuvant plin de ura poate determina creierul sa comande o inundare a organismului cu hormoni, risipind energie din bugetul corpului.
Nu este de mirare ca oamenii isi creaza acele camere de ecou, inconjurandu-se cu lucruri, informatii, sunete pe care le accepta, le iubesc sau cred. Asta reduc costul metabolic si senzatia neplacuta, starea de tensiune si concentrare avuta atunci cand inveti ceva nou. Din pacate aceasta rezistenta naturala, reduce sansele ca o persoana sa invete cava care i-ar putea largi perceptia. Numai invatand lucruri noi, experimentatnd lucruri noi, putem vedea lumea intr-o viziune mai completa si corecta. Chiar daca asta inseamna sa nu fie chiar „roz”.
De asemenea ne putem normaliza, echilibra unul pe celalalt prin cuvinte frumoase si pline de bunatate. Un cuvant bun, te poate calma, ca atunci cand un prieten iti face un compliment la sfarsitul unei zile grele. Pe de alta parte, un cuvant care te deranjeaza iti determina creierul sa anticipeze un pericol si sa-ti inunde conpul cu hormoni, storcand-ti pretioasa energie din bugetul corpului tau.
Puterea cuvintelor asupra biologiei tale se poate intinde pe mari distante, as adauga orice distanta. Daca scriu cuvintele „te iubesc” cuiva drag de pe cealalta parte a planetei, fara sa-mi auda vocea sau sa-mi vada fata, ii voi schimba ritmul cardiac, respiratia si metabolismul; sau cineva iti poate trimite un mesaj ambiguu, precum „ai incuiat usa?” si sunt sanse foarte bune sa-ti influenteze starea intr-un mod neplacut. Sistemul nervos poate fi perturbat nu numai de la distante foarte mari, dar si peste timpi foarte mari, cum ar fi secolele.
Daca ai citit texte antice, ai primit asistenta in bugetul corpului de la oameni care au trait in urma cu multa vreme.
Cartile, video-urile sau podcasturile, te pot incalzi, linisti sau te pot speria. Aceste efecte pot sa dureze putin, dar cercetatorii arata ca putem cu totii sa ne ciupim sistemul nervos doar cu niste cuvinte intr-un mod foarte fizic, care trec dincolo de ceea ce ai putea crede.
Puterea cuvintelor nu este doar o expresie, este chiar in felul cum functioneaza creierul. De ce oare cuvintele pe care le intalnesti au efecte asa de diverse pentru tine? Pentru ca multele regiuni ale creierul responsabile pentru prelucrarea limbajului, controleaza si organele interioare si sistemele care administreaza „bugetul organic”.
Aceste regiuni sunt continute de ceea ce specialistii numesc „reteaua limbajului” si modifica ritmul cardiac in sus sau in jos sau ajusteaza glucoza care intra in circuitul sangvin pentru a alimenta celulele. Aceste regiuni schimba fluxul chimicalelor care sustin sistemul imunitar.
Puterea cuvintelor nu este o metafora, ci exista cu adevarat deoarece asa functioneaza creierul. Vedem asta si la animale: neuronii care sunt folositi pentru cantecul pasarii, sunt folositi si pentru a controla organele pasarii.
Cuvintele deci, sunt unelte pentru a pune in ordine corpului omenesc. Cuvinetele altor persoane au un efect direct asupra activitatii tale neuronale si a sistemelor tale corporale. Este valabil si invers. Si cuvintele tale afecteaza pe altii. Chiar daca intentionezi ca efectul sa fie irelevant, asa functionam.

„In timp, tot ceea ce contribuie catre un stress cronic, poate sa-ti consume creierul: agresiune verbala, marginalizare sociala sau neglijenta.”

Bugetul corpului tau este taxat in momentul stresului, insa nu exista o vatamare fizica a organismului. Inima ta poate sa bata mai repede, tensiunea poate creste, poti transpira abundent, dar apoi corpul tau isi revine, iar creierul tau poate fi un pic mai puternic dupa aceea.
Evolutia te-a inzestrat cu un sistem nervos care poate face fata schimbarilor metabolice temporare si chiar sa beneficieze de ele. Stresul ocazional poate fi ca un exercitiu – consumuri scurte din bugetul corpului, urmat de depozitare, creaza un „tu” mai puternic si mai bun. Dar, daca esti stresat in mod repetat fara oportunitatea de a te recupera, efectele pot fi chiar grave. Daca te chinui constant intr-un ocean de stres, bugetul corpului poate acuza un deficit permanent. Acesta se numeste stres cronic si face mai mult decat sa te simti mizerabil pe moment.
In timp, tot ceea ce contribuie catre un stress cronic, poate sa-ti consume creierul. Stresul cronic poate fi generat de abuz fizic, respingere sociala, agresiune verbala, neglijenta si alte nenumarate moduri creative pe care noi, ca animale sociale, le folosim pentru a ne chinui unul pe celalalt.

Este important sa intelegem ca, creierul uman nu are cum sa distinga dintre sursele de stress cronic. Daca bugetul corpului tau este deja epuizat de circumstantele vietii, – precum, boala, probleme financiare, puseuri hormonale, lipsa somnului sau a exercitiilor fizice – creierul tau devine mai vulnerabil la stresul de toate felurile. Aceasta include efecte biologice ale cuvintelor folosite ca amenintare, intimidare sau hartuire, a ta sau a celor dragi.
Cand bugetul corpului este in continuu impovarat, stresul se acumuleaza, chiar si stresul care in mod normal ar disparea. E ca atunci cand 10 copii ar sari pe un pat si cel de-al 11 lea face ca patul sa se rupa.
Mai simplu spus, o perioada lunga de stres cronic poate aduce daune creierului uman. Cand esti agresat verbal in mod sustinut, studiile arata ca esti mai preduspus la imbolnaviri. Cercetatorii nu inteleg toate substraturile acestui mecanism insa stim ca se intampla.
Aceste studii asupra agresiunii verbale au testat oameni obisnuiti cu diferite viziuni politice. Daca oamenii te insulta, vorbele lor nu te vor rani prima, a doua sau a douazecea oara. Dar, daca esti expus agresiunii verbale in continuu, timp de luni de zile sau daca traiesti intr-un mediu care iti taxeaza bugetul corpului fara incetare, cuvintele pot sa-ti raneasca fizic creierul, nu pentru ca esti slab, sensibil, ci pentru ca esti om.
Sistemul tau nervos este influentat de comportamentul altor oameni, la bine si la rau. Poti comenta ce inseamna aceste descoperiri sau daca sunt importante, dar este ceea ce este.

Este dilema fundamentala a conditiei umane: cel mai bun lucru pentru sistemul tau nervos este un alt om si cel mai rau lucru, tot un om. Oameniilor de stiinta li se cere adesea sa cerceteze viata de zi cu zi, iar aceste descoperiri despre cuvinte, stress cronic si boala sunt un exemplu perfect. Este un beneficiu biologic real cand oamenii se trateaza unul pe celalat cu cel putin o demnitate umana de baza.

O abordare realista a dilemei noasre este sa realizezi ca libertatea vine intotdeuna cu reponsabilitate. Suntem liberi sa vorbim si sa actionam, dar nu suntem liberi fata de consecintele celor spuse si infaptuite. Poate nu ne pasa de acele conecinte sau poate nu suntem de acord ca acele consecinte sunt corecte, dar cu toate acestea, platim scump pentru ele.
Platim costuri mai mari pentru boli ca diabetul, cancer, depresie, boli de inima sau Alzheimer, care sunt inrautatite de stresul cronic. Platim costurile unui guvern ineficient cand politicienii arunca sageti otravite unul catre celalat, prin atacuri la persoana, in locul discutiilor constructive si rationale. Platim costul unei comunitati care nu reuseste sa discute armonios, productiv si logic subiecte despre politica, religie, sport sau orice alta culoare care in celalat creier este diferita. Este tot o culoare, toate culorile sunt frumoase.
In timp ce societatea noastra ia decizii despre sanatate, lege, politica sau edicatie, putem ingora sistemul nostru nervos, social dependent sau putem sa-l luam in serios. Biologia noastra nu va disparea.

Extract din cartea „Lessons about the Brain” deLisa Feldman Barrett PhD (7 1/2 ).
Copyright © 2020 Lisa Feldman Barrett.