Intelegem lumea uman creata de minte, dar nu intelegem viata asa cum este. Nu stim ce este iubirea, unitatea, viata, moartea, ce inseamna de fapt toate lucrurile care exista, tu…?
Intelegem reguli, to do-uri, excel-uri, datoria sau rusinea insa nu intelegem viata, iubirea sau moartea. Ramanem muti cand incercam sa realizam ce e treaba asta care ne face vii, cine sunt eu si ce e cu mediul in care traiesc? Ce inseamna viata cu adevarat dincolo de clisee, concepte si definitii, cuvinte? Ce este moartea? Percepem realitatea in mare parte prin intermediul limbajului care nu reuseste sa cuprinda adevarul, este foarte limitatt si inselator. Pe langa asta intreg bagajul programat de societate, parinti, scoala, chiar carti iti formeaza un fel de a gandi si chiar simti care de indeparteaza de ceea ce este intr-un mod fundamental. Este ceva gresit? Este doar o etapa fireasca. Nu poti scapa de programare si limbaj. Ce poti face, insa este ca la un momentdat, cand ti se pare tie ca lucrurile scartaie, sunt cusute cu ata alba, se impute treaba, sa incepi sa iti pui intrebari si sa fii curios sa descoperi ce este dincolo, de aparente, de toata mascarada desfasurata in fata ta ca intr-un „Truman show”. Totul este o curgere naturala a lucrurilor, iar noi ne impotrivim si suntm constant in conflict. Noi suprapunem o alta logica, alta ordine, alta noima. Suprascriem un alt scenariu al evenimentelor. Felul cum vezi realitatea este ca si cum ai putea merge sa vezi un copac dar preferi sa privestio ilustratie relizata de cineva.
Daca am reusi sa ne oprim din a forta lucrurile dupa dorintele noastre, daca ne-am opri furia egocentrica care vrea intotdeauna lucruri sau senzatii; Daca am reusi sa ne linistim mintea incetosata de dorinte si frici, am realiza ca toate lucrurile sunt bune. Sunt asa cum sunt. Viata este frumoasa asa cum este ea. Aceasta intelegere este naturala si normala. Noi suntem orbiti de nebunia „EU VREAU SA”. Noi refuzam viata din jur incercand sa o fortam sa fie altfel. Ca si cum am sti ce e mai bine. Toata aceasta fuga dupa a face lucrurile altfel de cum sunt sau de a vrea ca ce este sa fie altfel, este fix nefericirea de care ne plangem. Fericirea (termen gresit inteles 99%) sau mai degraba impacarea cu ce este in jurul tau se afla in aceasta viziune. Cand te-ai oprit si nu iti mai doresti nimic anume, nu vrei sa schimbi nimic, nu judeci si critici nimic, lucrurile in jurul tau se aseaza, devin blande si cuminti. Evident ca acceptarea cuprinde si chestii nasoale. Dar si ele fac parte din flux, din echilibru, din evolutie. Nu poti accepta frumosul binele fara partea lor intunecata. Dorinta necontrolata, oarba duce sigur, sigur la suferinta. Suferinta, nefericire, stare mizerabila, deziluzie, dezamagire. Nu vorbim de durere fizica, care si ea face parte din tot ce inseamna viata. Face parte din joc. Moartea la fel. Nimic mai firesc. De ce ar trebui sa continui sa traiesc cand am ajuns la final? Resemnarea in fata mortii iarasi e o aberatie romantica. Moartea nu este mai putin fireasca decat viata. De fapt ii este necesara vietii. Albert Einstein a murit la scurt timp după ce un vas de sânge i s-a spart lângă inimă. Când a fost întrebat dacă vrea să fie operat, Einstein a refuzat, spunând: „Vreau săma duc când vreau. Este lipsit de gust să prelungești viața în mod artificial. Am facut destule, este timpul să plec.
Suntem asemeni oricarei vietuitoare in fluxul vietii care duce invariabil la moarte. In ghiveciul tau de la balcon florile infloresc, se inmultesc, uneori o parte din ele se usuca, le indepartezi pe cele uscate si te bucuri de cele ramase in viata. Viata isi vede de cursul ei in ele si in tot ce este viu. Viata se retrage dintr-o parte ca sa mearga in alta parte, for ever and ever ca intr-un dans, ca o mare miscatoare. Nu este nici o drama cand o floare se usuca sau un animal moare, sau un val se strica. Totul este asa cum trebuie sa fie. Este fluxul energiei vitale care se misca in feluri nesfarsite. Nu e nimic rau sau trist sau ceva ce ar trebui sa fie altfel. Este doar viata. Tao. Cand ti-ai eliberat mintea si vezi asta, esti si tu liber, impacat. Asta nu inseamna ca vei levita pe un norisor si nu te vei mai agita, nu vei mai avea unele suparari, dar vei fi inteles esenta lucrurilor, secretul fundamental al vietii.
tao
Despre nimic
Intelepciunea Zen despre goliciunea realitatii
Cum ar putea sa nu fie nimic?
In traditia Budista Zen, este folosit un principiu fundamental care ar parea ca apartine nihilistilor. Dar, interpretarea noastra fara speranta reveleaza mai multe despre noi decat despre idee in sine.
„Forma nu este nimic altceva decat gol. Senzatiile, conceptele, discriminarile si constiinta sunt la fel.” Buddha, The Heart Sutra
Altfel spus: realiatea, inclusiv noi si tot ce stim este, in esenta, vid, spatiu gol. Nu exista nimic.
Ce inseamna asta? Ei bine, cu siguranta nu este ceva facut sa alimenteze glumele suicidale ale milenialilor sau Gen Z. De fapt, este chiar opusul acestui lucru.
Aventuri in Non-Dualitate
Primul pas in explicarea inexprimabilului este sa vorbim despre non-dualism.
Nondualismul este un concept incurajat de traditiile estice precum budismul sau taiosmul.
Ideea de baza se reduce la o simpla relizare:
Fenomenul, in esenta, nu poate si divizat, separat. Toate lucrurile care exista fac parte dintr-un singur lucru. Evident, este total inutil si nepotrivit sa-i spunem „lucru” sau sa-l numim in vreun fel. Ca sa existe un lucru, ar trebui sa existe un alt lucru separat cu care ar putea fi comparat si, astfel sa-l putem cataloga. De aceea, esenta ultima a tuturor fenomenelor, sfideaza categorisirea, deoarece nu este statica ci in flux continuu. Aceasta esenta, care suntem si noi toti, este transcedentala si indefinibila. Nu are margini, sau diviziuni sau parametrii de vreun fel. Nu poate fi obiectul cunoasterii analitice a mintii intelectuale, cu toate acestea este posibil sa o realizezi si sa traiesti in armonie cu ea. In taoism, asta se numeste sa traiesti in armonie cu tao: curgerea esentiala a tuturor lucrurilor.
Maretul Tao este foarte lin, insa oamenii prefera caile dificile.
Lao Tzu — The Tao Te Ching
Una dintre modalitatile in care putem explica Tao este si ideea necesitatii reciproce: toate lucrurile sunt interdependente. Acest simplu lucru devine evident cand studiem orice ecosistem. Intreaga planeta este un mare si complex ecosistem.
Toate lucrurile sunt interdependente. Acest lucru simplu devine evident cand studiezi orice ecosistem. Nu poti intelege o creatura sau orice forma de viata (si, de altfel chiar orice lucru natural) decat observandu-l in habitatul sau natural. O albina depinde de flori, o insecta baț depinde de mediu ca sa se ascunda si sa supravietuiasca, o broasca depinde de apa dar si de insecte si asa mai departe.
In acelasi fel, negru are nevoie de opusul lui si invers (cu toate nuantele de rigoare), fericirea, depinde si ea de tristete, ca sa capete insemnatate, sau durerea de placere si invers. Nu poti fi sensibil la placere, fara sa fi sensibil si la durere. Existenta vietii insasi depinde de existenta mortii.
Fiecare element al realitati noastre, inclusiv noi, este dependent de existenta altuia. Desigur, aceasta este o foarte rudimentare conceptualizare. Nu doar un lucru este dependent de opusul sau polar: toate lucrurile sunt reciproc interdependente. Realitatea este un vartej de modele extraordinare care interactioneaza intre ele in feluri diferite. Un dans cosmic pe cea mai frumoasa simfonie.
Acesta ar fi un fel de vizualizare a ideii de non-dualism. Suntem mereu procupati sa catalogam si organizam lucrurile, informatiile pentru a le putea intelege, pentru a face noima din ce este in jurul nostu. Ele sunt doar niste unelte pentru a naviga prin realitate. Problema intervine cand confundam uneltele cu realitatea.
Natura esentiala a lucrurilor, inclusiv „bietul de tine”.
Capacitatea noastra de a procesa realitatea este incredibila. Este, desigur, parte a acestui dans cosmic in desfasurare. Este parte din modelul etern schimbator asa cum sunt toate lucrurile. Insa identificarea cu aceasta unealta de clasificare, cu aceste ganduri si concepte care rasar in minte, este ca si cum te-ai identifica cu degetul mare de la picior. Este doar un segment mic al imensei noastre vastitati. Aceasta este numit in traditia Zen „natura esentiala”. Natura esentiala este si ea o modalitate, o unealta de a indica transcedentalul, ceea ce suntem si ceea ce tot este cu adevarat.
Suntem universul care se joaca cu sine insusi in diverse si nesfarsite jocuri. Universul se lasa pacalit crezand ca este un biet amarat intr-un vas temporar. Suntem unul dintre cele mai interesante experimente ale universului (probabil si pentru darul de a complica lucrurile).
Suntem parte a sistemului de filamente a acestei naturi esentiale care se intand pentru a experimenta. Este dificil sa vorbim despre astfel de lucruri printr-un vocabular care foloseste cuvinte despre niste concepte care ar trebui sa indice ceva in afara sferei lor de influenta. Conceptele indica, arata ca o sageata pe un drum, spre ceva dar nu este acel ceva. Este ca si cum am confunda placuta pe care scrie numele localitatii cu localitatea pe care o vom vizita. Conceptele arata o directie, insa nu sunt acel lucru pe care il indica. O persoana care priveste degetul care idica luna si il confunda cu luna, nu va vedea niciodata adevarata luna. Cuvinte, ganduri, concepte, imagini…Aceste lucruri doar atat fac. Arata calea, dar calea trebuie experimentata, nu procesata metodic prin ratiune.
Plutind prin vid
Departe de a sugera fatalismul sau absurditatea, idea de „nimic” a fost folosita in incercare de a ilustra unitatea existentei. In credinta crestina focusul credintei este o fiinta omni-potenta, omni-prezenta, pe cand in Zen acea forta suntem de fapt, noi si, de altfel, tot ce exista. Exista tendinta de a crede ca si crestinismul ilustreaza aceeasi unitate, insa sa-mi spun dumnezeu ca si crestin este o blasfemie. Strictele reguli evreiesti, sunt prezente in ideea de dumnezeu. Nu poti fi la fel ca dumnezeu, care este o entitate separata. Poate, fii onorifici ai lui, daca suntem cuminti, dar nu altfel. Zen merge la sursa idei de existenta si realizeaza ca nu putem fi decat o manifestare a acelei energii, forte care face totul sa existe. Aceasta forta nu este personala si nici nu este nevoie de asa ceva. De o identitate, adica. Aceasta viziune este a egoului.
Avand in vedere natura existentei noastre si a constientizarii acesteia, nicio definiție sau explicație nu va fi vreodată suficientă pentru a înțelege această călătorie incredibilă pe care o parcurgem cu toții. Realitatea se explică pe măsură ce se desfășoară în fața ochilor noștri, clipă dupa clipă, doar prin faptul ca traiesti. Trebuie sa o privesti cu atentie, sa fi cat mai constient de ea. Problema este ca suntem absesti si pierduri intr-o lume creata de mintea noastra si suprascrisa pe ce exista cu adevarat.
S-ar putea să plutim într-un gol nesfârșit de neant, în care nu există nicio separare (fundamentala) între formă și gol, sau între gol și formă, dar ce experiență incredibilă mai este! Ce bucurie imensă este să realizezi că scopul vieții este deja împlinit prin natura ei! Ce minunat să realizezi că în esență nu este nimic de făcut și nimic de realizat!
Dacă acest lucru încă sună pesimist pentru tine, ia în considerare următoarele:
Îți amintești cum era înainte de a te naște? Poți să descrii cum a fost această experiență? Îți poți aminti cum a fost să fii născut pe lumea asta?
Deși este imposibil să știm cum va fi călătoria morții, calatoria nasterii este la fel si atunci chiar nu există niciun motiv de anxietate. Adevărul este aici și acum, iar singura urmărire care merită este să dansezi pe muzica vieții și să-i ajuți pe alții să realizeze același adevăr, astfel încât să-și limiteze suferința inutilă și să profite la maximum de această călătorie.
Asta e tot. Totul este o iluzie. Nu este de fapt nimic… Ce realizare extatica!
Ziran (自然), de la sine / naturalete / spontaneitate
“Do you have the patience to wait
Till your mud settles and the water is clear?
Can you remain unmoving
Till the right action arises by itself?”
― Lao Tzu
Ziran (自然) reprezinta un concept fundamental in gandirea chineza clasica, a carui influenta trenscende liniile dogmatice ale religiei traditionale si scolii filosofice. Adesea tradus ca „natural” sau „naturalete” este mai degraba o randare literarea a lui „de la sine“, sugerand mai degraba un inteles interiorizat. Asadar, poate fi vazut ca o corelare pozitiva cu wu-wei: faptuire prin nefaptuire sau mai exact ne-fortarea vreunei actiuni; sa o lasi sa fie ce va fi fara sa intervi; sa lasi lucrurile sa curga natural, de la sine, in felul esentei lor. Actionarea pura, fara dorinte este posibila numai atunci cand iti manifesti adevarata natura.
Ziran inseamna naturalete, inteleasa in sensul ei profund si complet. Ziran este si calea naturala a universului – Tao. Taoistii folosesc adesea ziran in loc de tao, facand traducerile dificile (din punct de vedere lingvistic, altfel nu este absolut nici o confuzie pentru ca Tao se manifesta natural, de la sine, nefortat.)
In timp ce notiunea este cel mai des intalnita in scrierile filozofice ale lui Lao Tzu si Zhuangzi (creatorul Daoismului), poate fi intalnit si in confucianism sau budismul Ch’an. Mai mult, estetiticile gandului si actiunii promovate de ideea de ziran, au influentat dezvoltarea gastronomiei, picturii, caligrafiei, artelor martiale si practica meditatiei in China.
Ca si adjectiv, termenul ziran înseamnă „spontan”, „natural”, „de la sine”. Ca substantiv, denotă spontaneitate, naturalețe, lucrurile așa cum sunt. Este un sinonim al zizai (auto-existent) și ziyou (auto-produs) și are o semnificație foarte apropiată de zide (auto-realizare) și ziwei (lucrând de la sine, făcând spontan).
A tspiral Juniper tree at Deadhorse Point State Park near Moab Utah
Ziran este partea pozitivă a Dao, a cărei latură negativă este wu (ne-lucrare). Pe de altă parte, wu este Dao nedeterminat și de necunoscut, care se pierde dacă i se dă un nume sau un atribut: este Originea vieții, deoarece nu poate fi înțeleasă și nu are început. Pe de altă parte, ziran este Dao ca producător de viață, de (virtute), și este uneori echivalat cu Pneuma originală (yuanqi). În acest sens, ziran este ca apa a unui izvor care nu încetează să curgă și este un sinonim al Originii (yuan) și haosului (hundun). Este permanența Dao și a lui, regula Cerului și a Pământului care nu are început și pătrunde in existență dincolo de Vid (Zongxuan xiansheng xuangang lun; CT 1052, 1a-b). Prin urmare, ziran, ca si calitate atribuită cuiva, înseamnă „adevărat” și „primar” și denotă transcendență.
Incepand cu primele texte daoiste, ziran a jucat un rol important in definirea modului ideal de actiune si trai pentru practicantii acestei idei. Atat Dao De Jing, cat si Zhuangzi a evidentiat acest concept, sugerand ca pacea, armonia si fericirea pot fi implinite daca indivizii renunta la normele societatii si se poarta simplu, intr-un mod natural. Desi cei doi filosofi difera in multe puncte specifice ale invataturilor, ei au aceeasi notiune despre Dao/Tao. Anume ca la nivel fundamental Dao este centrul vietii, esenta vietii, energia vietii, viata insasi, „calea minimei rezistente”, urmata de cei care actioneaza natural.
Explorand ramificatiile metafizice despre aceasta notiune, Hsu sustine ca ziran reprezinta activitatea lui Dao in manifestarea proceselor si entitatilor lumesti. In aceasta acceptiune, durerea si raul, asa cum este experimentat de oameni, se iveste atunci cand indivizii nu se poarta „natural”, impiedica firescul. (adica, impotriva a ceea ce este ziran si deci impotriva Dao)
Tzu-jan [ziran], literal „de la sine” inseamna de fapt tzu-huah, „transformare de la sine”. Asta inseamna ca manifestarile Dao in univers sunt determinate intern si nu cauzate de dorinte sau actiuni externe. A interveni in transformarile spontane ale universului prin impunerea vointei umane, intrerupe starea fireasca a existentei. Devreme ce Tao este sursa tuturor lucrurilor, intreruperea va cauza stoparea evolutiei normale a lucrurilor, distrugerea si „poluarea” mediului nostru dar si durerile fizice si mentale ale fiintelor vii. Tulburarea curgerii energiei care face ca totul sa existe, rezulta firesc in anomalii diverse.
Zhuangzi, in epopeea sa anti-epistemiologica, sugereaza ca toate divizarile si evaluarile nu sunt altceva decat accidente lingvistice si sa inveti sa vezi lumea fara influenta acestora este cea mai importanta preocupare pe care o poate avea un intelept.
Marea varietate de sunete sunt relative unele la celelalte la fel de mult cum nu sunt relative unele la celelalte. A le armoniza in functionarea naturii (ziran) si a le lasa in procesul infinitei evolutii, este modul ideal de a trai vata.
De aceea, Zhuangzi respecta atat de mult lucrurile aparent nefolositoare, precum: suprafete neuniforme, fiinte infirme, animale cu modele ciudate, copaci cu noduri sau strambi. Imperfectiunile lor inseamna ca nu au fost fortati sa actioneze intr-o maniera care nu este naturala.
Abordeaza acest subiect in dialogul cu Hui Zi care se vaita despre un copac stramb, nefolositor din curtea sa.
„Ai acest copac mare si esti suparat ca e inutil. De ce nu il plantezi in „satul lucrurilor strambe” sau in „campul lucrurilor largi si fara limite”? Linisteste-te si nu face nimic sau doar aseaza-te sub el pentru un somn liber si usor. Topoarele nu ii vor scurta viata, nimic nu il va vatama. Daca nu este fara nici un rost, cum poate fi tulburarea sau suferinta cuiva?”
Avand in vedere preocuparea lor pentru importanta mentinerii naturaletii si vietii simple, este de inteles ca filosofiile politice practicate atat de LaoTzu cat si de Zhuangzi sunt centrate pe politici laissez-faire, astfel formulate incat sa nu intervina in curgerea fireasca a Dao si deci sa nu tulbure ziran.
„Cel mai bun dintre conducatori este acela care nu are decat o prezenta ca o umbra printre supusi
Ezitant, nu rosteste cuvintele nechibzuit
Cand indatorirea sa este indeplinita si munca sa e gata
Oamenii vor spune „Ni s-a intamplat natural” [ziran]”
Zhuangzi afirma ce pentru un om modern ar putea parea reteta pentru dezastru:
„Daca un domn are oportunitatea de a conduce lumea, cea mai buna politica a sa este de nu faca nimic. Numai nefacand nimic, va oferi posibilitatea oamenilor sa ajunga la esenta naturii si destinului lor. Acest domn va avea un aer nefortat si nu va face nimic, iar miriada de lucruri va fi ca un fum care se ridica din ce in ce mai sus.”
In ambele cazuri, guvernul este vazut ca o forta represiva ce neaga viata in ideea ca impiedica individul in misiunea sa de a obtine naturaletea. De aceea, ce poate face un conducator mai bine este sa traiasca dupa principiul wu-wei si sa dea voie lucrurilor sa se rezolve singure, in masura in care este posibil. Te intrebi ce naiba mai inseamna si asta? E firesc. Intr-o lume disperata dupa control, calcule, previziuni si statistici, nu mai intelegem natura si nici pe noi insine. Suntem speriati sa nu ni se intample ceva rau. Suntem prea prinsi in misiuni sau carcere mentale, pana acolo incat natura si mediul in care traiam, devine strain, separat si trebuie cucerit, subjugat, strangulat.
In timp ce notiunea daoista pentru naturalete pare cu siguranta eliberatoare si inaltatoare, trebuie observat faptul ca este cumva restrictiva prin afirmatia ca individul are un singur raspuns optim intr-o situatie anume. Aparentele ramificatii paradoxale ale acestui fapt, sunt discutate in detaliu de catre A. C. Graham in Disputers of the Tao: Philosophical Argument in Ancient China.
Spre deosebire de mohisti si yangisti care cautau fundamentele alegerii corecte, idealul lui Zhuangzi este sa nu aiba nici o alege, deoarece daca reflectezi situatia cu o claritate perfecta, nu poti raspunde decat intr-un singur fel.
Taoistul vrea sa arate ca Tao, calea, nu este ce doreste inteleptul, ci cursul in care se regaseste inevitabil pe sine in starea de iluminare. Ziran este felul in care se manifesta Tao: spuntan, natural, firesc, de la sine, ne-fortat.
Toate lucrurile si fiintele din univers, inclusiv oamenii au in acord cu aceasta Cale cosmica cursul lor natural care, daca nu este impiedicat, duce catre prosperitate si pace. Cu toate acestea, oamenii prin gandire logica, limbaj, cultura si guvernare, intervin in acest curs natural, abandonand spontaneitatea in locul vicleniei.
Cosmologii chinezi prezinta o viziune a unui univers dinamic care este generat continuu. In timp ce cursul pe care il va alege nu poate fi anticipat pe deplin, se naste si opereaza conform unui process continuu. Oamenii impun propria ordine asupra realitatii, diferentiindu-o prin crearea limbajului si numelor pentru lucruri individuale, prin dezvoltarea ritualurilor pentru a ordona viata umana si prin crearea guvernelor care canalizeaza energia si timpul oamenilor catre scopuri specifice.
Astfel de actiuni distanteaza oamenii de procesul generator (creator) din care fac parte. In schimb, oamenii ar trebui sa se acordeze cu evolutia constanta si continua a Caii. Pot face asta prin deschidere catre spontaneitate, naturalete care caracterizeaza nu numai universul in continua desfasurare, ci si pe Dao insusi.
Dao are mai multe intelesuri. Inainte de toate, exista Dao cand faci orice, insemnad calea cea mai buna, armonioasa a desfasurarii acelui lucru. Trebuie sa calatoresti pe o cale anume ca sa vezi in ce directie duce. Mergand ceva mai in profunzime, cuvantul Tao ia in considerare intrebarea: ce conecteaza totul si nu are o calitate proprie? Acesta este centrul I Ching. Nu are nici o calitate si totusi totul este conectat la „ea”, totul se iveste din ea, totul curge prin ea. Cuvantul Ziran intruchipeaza un concept central in Taoism si are o serie de intelesuri. Daca ar fi sa parcurgem aceste intelesuri de la cel mai profund pana la cel mai superficial are, in esenta, acelasi inteles ca Tao. Chinezii i spun chiar Tao-Ziran, care s-ar traduce prin „marele natural”.
Pentru a respecta calea ziran, nu trebuie să interveniți (wu wei) ci să lăsați cu delicatete viața să acționeze și să se exprime prin sine, in loc sa actionati individual. În acest sens, ziran este principiul gestionării afacerilor care ghidează inteleptul (shengren) sau regele înțelept care respectă funcționarea Dao în lume și în chestiunile umane. A acționa spontan înseamnă a nu avea nici o intenție proprie, a lăsa forța naturală care se află în orice lucru să funcționeze liber. Acest lucru nu este același lucru cu a da frâu liber propriei fantezii (deoarece termenul a fost înțeles greșit de unii gânditori precum Xuanxue), deoarece această fantezie este o singură vointa superficială de a satisface dorințe imediate și nu naturalețea profundă, neutra care este ziran.
https://www.newworldencyclopedia.org/
https://www.britannica.com/
https://www.energyarts.com/
https://en.wikipedia.org/wiki/Ziran
Cossmologia 